Intrarea Domnului în Ierusalim – Chemare la credință, smerenie și pocăință

Intrarea Domnului în Ierusalim – Chemare la smerenie, pocăință și dragoste
Iubiți credincioși,
În această zi sfântă și binecuvântată a Floriilor, ne adunăm cu toții în casa lui Dumnezeu ca un singur suflet și o singură inimă, cu inimile smerite și cu dorința adâncă de a ne apropia mai mult de Domnul nostru Iisus Hristos. Nu venim înaintea Lui cu vrednicia noastră, căci știm cât de mici și neputincioși suntem, ci venim cu nădejdea că iubirea Lui cea nemărginită ne primește, așa cum a primit odinioară mulțimea care L-a întâmpinat cu ramuri de finic, strigând: „Osana!”.
Așa cum ne mărturisește Sfânta Evanghelie: „Iar mulțimile strigau: Osana Fiului lui David! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului! Osana întru cei de sus!”. Aceste cuvinte răsună și astăzi în inimile noastre, chemându-ne să-L primim pe Hristos nu doar cu ramuri în mâini, ci cu credință vie în suflete.
Și încă ne spune Scriptura: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și șezând pe mânzul asinei” – arătându-ne smerenia cea adâncă a Mântuitorului, Care nu vine cu putere lumească, ci cu dragoste și pace.
Dar, iubiții mei, să ne oprim o clipă și să cugetăm adânc: aceeași mulțime care astăzi striga „Osana!”, peste puține zile va striga „Răstignește-L!”. Aceeași inimă care se bucură astăzi poate cădea mâine în uitare și nepăsare.
De aceea, întrebarea care se ridică înaintea fiecăruia dintre noi este aceasta: Cum Îl primim noi pe Hristos? Doar cu buzele sau și cu viața noastră? Doar pentru o clipă sau pentru totdeauna?
Iubiți credincioși, să ne cercetăm în liniștea inimii noastre… să vedem dacă Hristos locuiește cu adevărat în noi sau dacă Îl chemăm doar în momentele de nevoie.
De multe ori am greșit înaintea lui Dumnezeu, cu gândul, cu vorba și cu fapta. Am fost slabi acolo unde trebuia să fim tari, nepăsători acolo unde trebuia să iubim, mândri acolo unde trebuia să fim smeriți. De aceea, această zi nu este doar o zi de bucurie, ci și un prilej de pocăință și întoarcere sinceră către Dumnezeu.
Să-I mulțumim, fraților, din toată inima noastră, pentru viața pe care ne-a dăruit-o, pentru fiecare zi în care ne-a păzit, chiar și atunci când noi L-am uitat. Să-I mulțumim pentru aerul pe care îl respirăm, pentru pâinea de pe masă, pentru familiile noastre, pentru toți oamenii pe care i-a pus în viața noastră și pentru toate binecuvântările văzute și nevăzute.
Să-I mulțumim nu doar pentru bucurii, ci și pentru încercări, pentru că prin ele ne învață răbdarea și ne apropie de El. Căci Dumnezeu nu ne părăsește niciodată, chiar dacă noi, uneori, ne îndepărtăm de El.
Iubiți credincioși, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim cu smerenie, nu ca un împărat pământesc, ci ca un Împărat al iubirii și al păcii. De aceea, și noi suntem chemați să trăim în smerenie, să nu căutăm slava oamenilor, ci voia lui Dumnezeu.
Să ne curățim inimile de mândrie, de invidie, de răutate și de orice gând necurat. Să facem din sufletele noastre un locaș în care Dumnezeu să poată locui, un loc plin de lumină, credință și dragoste.
Să învățăm, fraților, să iertăm. Să nu ținem minte răul, să nu purtăm supărare. Să răspundem răului cu bine, urii cu iubire și nedreptății cu răbdare. Aceasta este calea lui Hristos.
În această zi sfântă, suntem chemați să nu fim schimbători: să nu-L lăudăm pe Dumnezeu astăzi și mâine să-L uităm, ci să rămânem statornici în credință, în rugăciune și în fapte bune.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne lumineze mintea, să ne întărească inimile și să ne călăuzească pașii pe calea cea dreaptă. Să nu ne pierdem în grijile acestei lumi, ci să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu.
Iubiți credincioși, să ne ridicăm inimile cu recunoștință și să spunem din suflet: „Slavă Ție pentru toate!”. Să fim recunoscători în orice împrejurare și să nu cârtim, nici să nu ne plângem.
Încredințăm lui Dumnezeu toate grijile noastre, toate fricile și toate dorințele noastre, știind că El știe de ce avem nevoie înainte de a-I cere.
Să ne rugăm, de asemenea, pentru poporul nostru, ca Dumnezeu să-l binecuvânteze, să-i întărească credința și să-l păzească de dezbinare, de ură și de rătăcire, unindu-ne pe toți în dragostea Sa.
Să ne rugăm pentru cei aflați în războaie, pentru cei care suferă din pricina urii și a nedreptății. Să cerem lui Dumnezeu să oprească vărsarea de sânge, să aducă pace între oameni și să mângâie pe cei întristați, pe cei răniți și pe cei lipsiți de speranță.
Să nu-i uităm pe cei bolnavi, pe cei apăsați de suferințe trupești și sufletești. Să cerem Domnului să le dăruiască vindecare, răbdare și nădejde.
Să ne rugăm pentru copii și pentru școlari, ca Dumnezeu să le lumineze mintea, să-i păzească de ispite și să-i călăuzească pe calea cea bună.
Să aducem mulțumire pentru binefăcătorii sfintelor biserici și ai mănăstirilor, pentru cei care sprijină casa lui Dumnezeu. Să-i pomenim pe ctitori și pe toți cei care au zidit și au păstrat aceste locuri sfinte, precum și pe toți cei adormiți din neamul nostru, cerând pentru ei odihnă și mântuire.
Să ne rugăm pentru preoți, pentru slujitorii sfintelor altare, ca Dumnezeu să-i întărească în slujire, să le dăruiască înțelepciune și dragoste pentru poporul pe care îl păstoresc.
Iubiți credincioși, să cerem lui Dumnezeu să reverse peste noi toți duhul smereniei, al dragostei și al mulțumirii. Să ne învățăm să trăim ca frați, să ne ajutăm unii pe alții și să ne purtăm în rugăciune.
Să nu uităm niciodată cât de mult ne iubește Dumnezeu. Să trăim fiecare zi ca pe un dar de la El și să nu risipim timpul în lucruri fără folos.
Să nu rămânem doar la bucuria acestei zile, ci să-L urmăm pe Hristos și în zilele care urmează, pe drumul Crucii, în Săptămâna Mare, prin post, rugăciune, spovedanie și participare la sfintele slujbe.
Pentru toate acestea și pentru toate binefacerile Sale, să-I mulțumim lui Dumnezeu și să-I încredințăm viața noastră.
Și astfel, cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, cu inimă smerită și cu lacrimi de recunoștință, să ne apropiem de El și să spunem din adâncul sufletului:
Slavă Ție, Doamne, pentru toate!
Amin.