Iubiți frați și surori întru Hristos,
Am pășit cu inimă smerită în Săptămâna Mare, cea mai sfântă și mai încărcată de semnificație perioadă din anul bisericesc. Este vremea în care Biserica ne cheamă să însoțim, în rugăciune și post, pe Domnul nostru Iisus Hristos în ultimele Sale zile pământești, de la intrarea în Ierusalim până la Pătimire și Înviere.
Fiecare zi din această săptămână este o treaptă duhovnicească spre lumină. Luni ne amintim de dreptul Iosif, chip al lui Hristos cel prigonit și vândut, și de smochinul neroditor, simbol al sufletului lipsit de roade. Marți, pilda celor zece fecioare ne învață despre privegherea și pregătirea pentru Mirele Hristos. Miercuri, cu durere și cutremur, pomenim trădarea lui Iuda și femeia păcătoasă care, prin lacrimile pocăinței, s-a făcut mir de bună mireasmă. Joi, săvârșim cu evlavie pomenirea Cinei celei de Taină, spălarea picioarelor ucenicilor și începutul patimilor Domnului. Iar Vinerea Mare, ziua jertfei supreme, este zi de tăcere, post aspru și rugăciune adâncă.
Sâmbăta Mare este ziua tăcerii mormântului, dar și a nădejdii. În miez de noapte, lumina Învierii va risipi întunericul și ne va umple sufletele de pace și bucurie.
Vă îndemnăm ca în aceste zile să vă apropiați mai mult de Dumnezeu, prin Spovedanie, Sfânta Împărtășanie, rugăciune și fapte bune. Să ne curățim inimile, ca să fim vrednici de bucuria Învierii Domnului!
Vă purtăm în rugăciune și vă binecuvântăm cu dragoste!
