Despre noi

” Rromii au fost contestați, iubiți, folosiți, huliți, pentru că, în esența lor, au avut un mare curaj, acela de a fi ei înşişi. Va reuşi Dumnezeu marele adevăr şi sens al vieţii!

Desigur, în societatea în care trăim, este nevoie de disciplină, de credinţă şi de o viziune amplă asupra vieții și societății, ca fiecare să trăiască în pace, în dragoste şi în armonie, cum bine spune un deziderat UE, “Unitate în diversitate”.

Pentru rromi, familia a rămas la fel ca la începuturi, baza comunității, și astfel, au reușit să nu se piardă, să nu se rătăcească unii de alții, până astăzi. Poate că societatea actuală ar putea învăța din asta.

Pentru mulți dintre ei, credința a devenit liantul de bază şi Calea salvării lor spirituale. L-au îmbrăţişat pe Dumnezeu cu toată ființa lor, şi astfel, viața lor a căpătat sens şi un țel curat.

Țiganii, sau rromii, cum sunt numiți de câțiva zeci de ani, sunt o etnie deosebită și complexă. L-au îmbrăţişat pe Dumnezeu în felul înțeles de ei. În ţinuturile româneşti au fost aduși ca sclavi de la tătari, fiind folosiți ca atare, pe pământurile mănăstirilor, ale bisericii ortodoxe, la curțile boiereşti, etc. Sute de ani nu au contat ca oameni, fiind socotiți ca nişte proprietăți, vânduți, dați drept zestre, donați sau lăsați moştenire, erau luați în seamă drept “sălașuri”.

După dezrobire, nu s-a ocupat nimeni de existența lor, aşa încât şi-au format singuri un mod de viață şi de organizare, pe principii de clan, rudimentare, fiind nevoiţi, pentru a supraviețui, să fie vicleni, mincinoși, hoţi şi duplicitari. Din păcate nimeni dintre cei care ar fi putut şi trebuit să jertfească timp, răbdare şi tact pastoral, nu a dorit acest lucru. Astfel, lăsați de izbelişte, au fost catalogați în fel şi chip. Neavând case şi pământuri în proprietate, au revenit în starea de nomazi în care au trăit strămoşii lor înainte de robie. De aici vine modul lor prezent de a trăi, fără să considere o ţară drept țara lor, iar conceptul de clan, de şatră, cum se numea până de curând, să fie singura cetățenie în care să se regăsească și să se organizeze, oriunde s-ar afla. Așa și-au format obiceiuri, cântece, jocuri, legi de viață, nescrise – toate aproape necunoscute celor dinafara lor – și de multe ori dure, aspre și de neînţeles, dar considerate exotice pentru mulți alții. Nevoile acestor persoane nu se limitează doar la a-şi procura pâinea zilnică, așa cum am fi tentați să credem, ci marea lor nevoie este să comunice, să fie înțeleși, să simtă empatie, în acest fel să fie integrați cu adevărat alături de semenii lor. Nediscriminarea, accesul la educație și sprijinul real de integrare pot salva această etnie, iar astfel, omenirea poate beneficia de unicitatea şi talentul acesteia. Avem nevoie de unitate, mai cu seamă acum, în momentele acestea de incertitudine. Avem nevoie de comuniune în credință și în umanitate, pentru ca noi înșine să fim sănătoși și siguri pe ceea ce suntem. 

Acesta este scopul înființării Bisericii Ortodoxe Autocefală a Rromilor – Misiunea Ortodoxă a Rromilor, prin constituirea Exarhatului Ortodox pentru Comunitatea Rromilor şi acesta este şi rostul meu de viață ca Episcop Ortodox pentru Comunitatea rromilor. Făcând parte din etnie simt și gândesc ca și ei. Formarea intelectuală îmi permite să cunosc şi modul în care pot fi ajutați și modul în care poate fi făcută această mult dezbătută INTEGRARE, care este în fapt schimbarea conceptelor de viaţă şi, poate, în primul rând, ce doreşte Europa de la ei şi cum le va fi lor bine; lor şi copiilor lor, pentru că rromii îşi iubesc la disperare copiii şi ar face absolut orice pentru a le fi bine. Aceste programe se fac doar pe hârtie, iar resursele destinate integrării sunt mai mereu deturnate de puternicul flagel al corupţiei, al drumului ocolit şi al oportunismului. Generațiile tinere ale acestei etnii au descoperit aceste probleme grave de corupție, proliferate chiar de cei care erau desemnați să-i protejeze, de cei care erau responsabili să lucreze în a le apăra drepturile. Erijați în reprezentați și cocoțați pe funcții de decizie, nu au făcut decât să-şi urmărească propriul scop de îmbogăţire, epatând.

Resursele sunt limitate, problemele s-au înmulţit, conceptul de discriminare este prezent din ce în ce mai acut prin catalogarea lor în general, ca hoţi, duplicitari, mincinoși. Eu trăiesc între ei zi de zi. Vin la spovedanie, participă la slujbe, sunt preocupați de şcoala copiilor şi de problemele de bullying pe care le întâmpină cei mici acolo. Educația acestor copii este esențială pentru că în lipsa ei, procentul delincvenței nu va scădea, din contră. Ne putem asuma ca societate acest risc? Nu toţi rromii merită aceste etichete. Se spune că “nu există pădure fără uscături” şi întradevăr, în mare parte, rromii sunt oameni cinstiți și muncitori. Dar această parte nu se vede din exterior, pentru că se promovează foarte mult degradarea morală, indolența, lipsa de empatie, viciile, în societate în general, nu doar în lumea rromilor.

Dorința fierbinte de îndreptare a vieții, trezirea conștiinței binelui şi a frumosului, dorința de îndepărtare de greşelile repetate, care pot avea consecințe grave asupra lor şi a familiilor lor, sunt deziderate reale, care pot fi atinse prin credință. Această lucrare am început-o sub semnul lui Dumnezeu, iar sufletele lor s-au alăturat imediat și total.

Din anul 2013 şi până în prezent am botezat aproximativ 600 de persoane, copii şi adulți;180 de familii au primit Sfânta Taină a Cununiei; 100 de copii au fost sprijiniți pentru a continua studiile; 215 persoane care au fost private de liberate au urmat cursuri de reintegrare socială şi peste 200 de persoane au obținut recomandare pentru a-şi putea găsi un loc de muncă, în urma dialogurilor îndelungate de catehizare, comunicare şi de educaţie.

Cu această ocazie, chem pe toți cei din comunitatea rromă la pocăința deplină și reală, la început bun şi credință lucrătoare în Dumnezeu! Eparhia Rromilor nu arată cu degetul către nimeni, trage doar un semnal de alamă şi este orientată spre acţiuni concrete precum: vizite pastorale în câmpuri (locuri dezafectate aflate în afara localităților), vizite la domiciliu, săvârşirea Sfintei Liturghii în paraclise improvizate, săvârşirea Sfintelor Slujbe de Botez, de Cununie, Catehizări, oferirea de hrană (colaborări cu Banca de Alimente, ONG-uri care militează pentru Drepturile Rromilor, persoane fizice care înțeleg importanţa misiunii noastre). Acest lucru ne dă o mare speranță că poporul rrom, destul de încercat în istorie, va reuşi să își găsească rădăcinile creștin-ortodoxe şi această nouă cunoaştere a lui Dumnezeu să-i schimbe viața, mentalitatea şi nivelul de trai, atât spiritual cât şi material.

România, Europa, societatea în general, va trebui să înțeleagă, că nu se acceptă dubla măsură, că aşa cum toate etniile beneficiază de respect şi integrare şi această etnie merită aceleaşi drepturi. Ca membri ai Uniunii Europene, rromii ar trebui să aibă drepturi egale cu celelalte naționalități, aşa cum toţi au dreptul la nediscriminare, la respect, la păstrarea tradițiilor și a culturii și la o viață decentă.

Cum de altfel şi comunitatea rromă ar trebui să înțeleagă că pentru a fi ascultată şi respectată este imperios necesar să respecte legea, să-şi dorească educație, linişte şi coabitare bazată pe respect, pace şi armonie, pentru că acolo unde este pacea, este şi Dumnezeu printre oameni.”